|
10 Ianuarie 2011
EPIDERMOLIZA BULOASA
Epidermoliza Buloasa este o patologie transmisa genetic, din cauza careia cateii mor in primele luni de viata. Au fost identificate trei forme ale acestei patologii: Epidermoliza Buloasa Simpla, cea de tip Jonctional si cea de tip Distrofic.
Forma de epidermoliza verificata la bracul german (kurzhaar) este cea de tip Jonctional; de aceea, o vom numi in continuare EBJ.
Originea patologiei consta din mutatia unei gene din patrimoniul genetic al rasei, mutatie survenita in urma selectiei intense – probabil din cauza a numeroase consangvinizari.
In continuare, pentru aceia mai putin specializati in materie, vom explica in termeni elementari acest fenomen.
Genele, responsabile de fiecare caracteristica a cainelui (…si nu numai a cainelui), sunt tot timpul imperechiate, una transmisa de la tata si una transmisa de la mama. Cand cele doua gene care formeaza perechea sunt identice, se spune ca sunt homozigot; atunci cand sunt diferite, se spune ca sunt heterozigot. De regula, genele se impart in “dominante” si “recesive”; in mod analog, o caracteristica a cainelui (ca de ex. culoarea robei) se numeste “dominanta” sau “recesiva” in functie gena care se manifesta, cea “dominanta” sau cea “recesiva”. Pentru a ramane in acelasi exemplu, roba neagra se numeste “dominanta” deoarece gena care o determina este dominanta fata de gena care produce roba maro.
In interiorul perechii de gene, s-a convenit ca gena dominanta sa fie reprezentata de o litera majuscula, iar gena recesiva de aceeasi litera, dar minuscula (litera mica). Cand perechea de gene este heterozigota (adica compusa din doua gene diferite), se manifesta caracteristica determinata de gena dominanta.
Gena responsabila de EBJ este recesiva, si in momentul in care perechea de gene este homozigota (formata asadar din doua gene identice), catelul nu supravietuieste, iar decesul survine la varste foarte mici, ca urmare a unor vezicule si plagi incurabile, mai ales la nivelul pernutelor. De aceea nu exista adulti potentiali reproducatori care sa reprezinte expresia homozigota a genelor responsabile de EBJ.
Daca doar una din cele doua gene din pereche este de tipul care determina EBJ, cainele este sanatos sub toate aspectele, dar potential purtator genetic al patologiei. Insistam pe faptul ca “purtatorul” este un subiect absolut sanatos si poate fi identificat doar prin examinarea ADN-ului sau.
Sa vedem ce se intampla atunci cand sunt folositi la reproducere subiecti purtatori de EBJ. Pentru formarea perechilor de gene la catei, combinatiile de gene de la tata si de la mama sunt cazuale;
1.- in primul caz, daca unul din parinti este purtator, probabilitatea de a avea catei purtatori este de 50%. Adica, in medie, din sase catei probabilitatea este ca trei dintre ei sunt purtatori si trei sunt nepurtatori.
2.- in al doilea caz, daca ambii parinti sunt purtatori, probabilitatea va fi de a avea 25% din catei nepurtatori, 50% din catei purtatori si 25% din catei sunt destinati sa moara.
Acesta fiind tabloul esential al geneticii acestei patologii, este importanta supunerea reproducatorilor la analiza ADN pentru a evita monte inconstiente intre doi subiecti purtatori.
Epidermoliza Buloasa este prezenta nu numai la bracii germani, dar si la alte rase unde, insa, pare ca incidenta subiectilor purtatori este foarte rara.
Pentru braci nu exista date statistice care sa furnizeze o dimensiune cantitativa a fenomenului, dar opinia curenta este aceea ca la aceasta rasa patologia este relativ mai frecventa. E adevarat ca Epidermoliza Buloasa nu a aparut recent, insa doar de cativa ani a fost identificata originea sa genetica.
dr. Cesare Bonasegale
trad. M.Semeniuc
